Daca crezi in tine…si in visele tale… si iti urmezi steaua… o vei pati din partea acelor oameni care isi petrec timpul muncind cu adevarat, invatand si nefiind la fel de lenesi. (Terry Pratchett, The Wee Free Men)
Realitatea emotionala a aspiratiilor noastre a luat, de-a lungul timpului, tot felul de de forme culturale, de la cele magic-naive – tineti minte povestea pestisorului de aur care ne indeplineste trei dorinte – la, astazi, cele mai ambitioase – varianta moderna a istoriilor de succes personal si profesional pentru adulti.
Am avut grija, cu alte cuvinte, sa povestim si sa scriem din belsug pe aceasta tema care, e limpede, ne framanta poate mai mult decat oricare alta: cum obtinem ceea ce ne dorim?
Daca ar exista o statistica pentru raspunsurile la aceasta intrebare, cel mai probabil ea ar fi una pesimista.
Nu de putine ori se intampla ca, mai degraba, dorintele noastre sa nu capete miez. Sau, pur si simplu, sa ne dam seama ca, de fapt, am fi preferat altceva, mai mult, in alt moment, sau altfel.
De ce ni se intampla toate acestea? Ce se petrece cu dorintele noastre – sau cu noi insine – cand ceea ce obtinem se dovedeste a fi altceva – altfel – decat se arata la inceput?
De ce nu ajungem sa obtinem ceea ce ne dorim?
Iata, in continuare, cateva motive esentiale care ne tin pe loc:
- Sindromul capului in nori
Cu alte cuvinte ne dorim prost ceea ce ne dorim…
Ne propunem sa ajungem sa avem lucruri care, in conditiile date, nu pot fi atinse. Ne putem dori – exagerand, sau nu, de dragul pildei – spre pilda, sa fim iubiti de oamenii care nu ne iubesc, sa mergem pe Luna, sa castigam cu orice pret la loto, sa devenim mari pianisti desi suntem afoni…. Putem, astfel, persevera in esec aspirational cu gratie, refuzand cu incapatanare baia de luciditate, fara sa stam bine infipti cu picioarele pe pamant.
- Opacitatea ratiunii in fata emotiiilor
Cu alte cuvinte ne cantonam in sfera trairilor fara sa le traducem in cea a logicii…
Verbul “a dori” este unul psihologic. Insa, pentru a transpune emotiile, impulsurile noastre in viata de zi cu zi, este nevoie si de ajutorul mintii. Aceasta ordoneaza aspiratiile subiective in scopuri bine definite, le clarifica, le simplifica, le da o structura cu care se poate, ulterior, lucra. Abordarea rationala ne ajuta, asadar, sa ne dam seama ce inseamna exact, cu adevarat, sa ne dorim sa obtinem ceva anume. Ea traduce dorintele in obiective.
- Haosul in locul ordinii
Cu alte cuvinte prea putina – sau deloc – planificare…
Odata ce conceptul dorintei noastre a capatat forma si nu mai vorbim doar de o emotie, trebuie sa vedem ce facem mai departe pentru ca obiectivele noastre sa devina rezultate palpabile. Pentru aceasta este nevoie de o strategie de lucru. In cati pasi ajungem sa ne concretizam aspiratia? Cat de fezabili sunt ei? Care este ordinea lor? De ce resurse dispunem?
- Seductia inertiei
Cu alte cuvinte lipsa de actiune…
Din varii motive….! De la teorie la practica e ceva si, odata depasit acest prag, calea cea mai lunga este taman intre pasii mici, de zi cu zi, care trebuie facuti.
Cateva dintre riscuri, cand ajungem in acest punct, sunt:
- Sa ardem etape, adica sa nu ducem la indeplinire ordonat, temeinic, obiectivele marunte (toate) care au ca tinta transformarea dorintei noastre in rezultat final.
- Sa amanam; pacatul inertiei este mare. Facem prea putin, prea tarziu…
- Sa ne demotivam. Ardoarea dorintei, apoi entuziasmul ideii, nimic din toate acestea nu se compara cu sudoarea dupa care trebuie sa ne stergem ca sa concretizam ceea ce ne dorim. De aceea ni se intampla sa mai obosim, sa nu mai credem in ce ne-am propus, sa nu mai credem nici in noi insine, sa ne vina uneori sa lasam totul balta.
In concluzie, unele din provocarile majore pe care este bine sa le luam in calcul atunci cand vrem ca dorintele noastre sa devina rezultate palpabile este sa avem grija la traducerea trairilor in concept, la planificare si la punerea in practica a planului.
Obtinem ceea ce ne dorim daca avem aspiratii fezabile, daca gandim bine cum sa le punem in practica si daca muncim pentru ele.
Irina-Gabriela Buda
Lasa un raspuns